Rezultatul cernerii a fost o mana de tarata, pe care am pastrat-o cu sfintenie intr-un alt vas, nu de alta dar nu se stie cand oi pune si de-un bors. Faina nu s-a albit prea mult, dar diferenta s-a vazut imediat la aluat. In primul rand culoarea aluatului a fost mai bejuliu-galbuie, nu maronie ca pana acum. Apoi nu puteai sa nu sesizezi o maleabilitate crescuta. Dupa cum vedeti, la copt culoarea s-a mai inchis, dar nu atat de mult ca in cazul folosirii fainii 100% integrale.O paine extrem de reusita, dupa parerea mea, facuta cu preferment tot de faina neagra, dupa reteta deja clasica. O hidratare putin peste medie, si un avant la crestere care m-a facut sa ma trezesc s-o coc in toiul noptii, pentru ca nu ar mai fi rezistat pana dimineata. Numai bine, pentru ca la micul dejun painea era doar calduta si plina de arome.